Economia

Viaţa economică tradiţională , complex structurată, a fost indisolubil legată de specificul localităţii, de aşezarea geografică, de resursele naturale dar şi de orientarea şi perspicacitatea locuitorilor de a valorifica aceste condiţii, prin ocupaţii tradiţionale de masă, meşteşuguri, industrii populare, ocupaţii secundare, comerţ, etc.

AGRICULTURA

Pământul de cultură se află la o mică distanţă de vatra satului. Însuşirile fizice ale pământului nu sunt cele mai priitoare creşterii şi rodirii plantelor, aceasta desigur din cauză că solul arabil este provenit în cae mai mare parte din resturi de stânci, mai puţin resturi organice. Pătura solului este foarte subţire, în multe locuri şi în subsol se află pietriş şi nisip cu intercalaţiuni de argilă ( în Şes), apoi humă şi lut ( la Tropini, lângă moară ). În Valea-lui-Cindrel solul este lut argilos, până la mari adâncuimi, iar în partea de sud, la Costiţe, este lut-nisipos. Cele mai bune terenuri arabile se află în hotarele: Călniş, Copăcele şi Luncă. Terenurile cele mai sărace în substanţe fertilizante sunt cele din hotarele: Trainei şi Gruieţe.
La împarţirea pământului pentru cultură şi rânduirea plantelor nu se prea ţine cont de anumite reguli ; de obicei, trebuinţele propietarilor şi împrejurările locale determină succesiunea culturilor.
În ceea ce priveşte răspândirea diferitelor categorii de plante , cerealele ( porumbul) reprezintă culturile cele mai răspândite. Pe lângă acestea se mai cultivă si plante rădăcinoase şi tuberculoase, oleaginoasele- necesare industriei casnice-, plante de nutreţ ( lucerna şi trifoiul) , păstăioasele, legumele, pomicultura, etc.
Fondul Funciar după modul de folosinţă la 31 decembrie 2002
În localitatea Răşinari suprafaţa totală este de 12787 ha iar suprafaşa agricolă după modul de folosinţă este de 4035 ha. În ceea ce priveşte suprafaţa agricolă pe categorii de folosinţă se împarte astfel: suprafaţa arabilă este de 321 ha, păşuni 1888 ha, fâneţe 1666 ha iar livezile şi pepiniere pomicole 160 ha.
Suprafaţa cultivată în profil de exploatare cu principalel culturi în 2002
Cultura totală de porumb este de 497 ha fiind în totalitae privată, cultura de cartofi se extinde pe o suprafaţă de 170 ha fiind în totalitate privată iar legumele se cultivă pe o suprafaţă de 50 ha fiind în totalitate sector privat.
Producţia agricolă vegetală la principalele produse în anul 2002
În localitate Răşinari producţia agricolă la porumb în 2002 a fost de 1963 tone fiind în totalite realizată în sectorul privat, la carofi a fost de 2805 tone aparţiinîn în totalitate sectorului privat iar la legume 800 tone (total secor privat).
Numărul animalelor la sfârşitul anului 2002.
La sfărşitul anului 2002 numărul bovilelor a fost de 755, porcine 760, ovine 21700, caprine 170, cabaline 430, păsări 10500 acestea regăsindu-se în sectorul privat în totalitate.
Producţia agricolă animală în anul 2002
În localitatea Răşinari cantitatea de carne-greutate vie- a fost de 655 tone, producţia de lapte de vacă şi bivoliţă în anul 2002 a fost de 10092 hl. fizic, în ceea ce priveşte producţia de lână s-au realizat 64200 kg. fizic iar numărul de ouă a fost de 1339 mii bucăţi. Toată producţia s-a realizat în sectorul privat.

CRESTEREA ANIMALELOR

Răşinărenii au păstrat de milenii o ocupaţie ancestrală şi anume oieritul. În munţi se cresc rase de oi ce pot concura cele mai bune rase existente în europa.Din strămoşi s.au transmis tradiţiile legate de transhumanţă, precum şi multitudinea de activităţi conexe: creaţii vestimentare unice, confecţionarea obiectelor casnice cu specific local, construcţii renumite. Creşterea anumalelor şi păcurăritul(păstoritul) sunt la Răşinari favorizate de păşunile bogate din vatra satului, fâneţe. Ele au adus în timp venituri substanţiale locuitorilor comunei. Alături de oierit, se mai cresc bovine, porcine, caprine şi creşterea măgarilor folosiţi ca animale de povară.
Oieritul a fost practicat de către răşinăreni şi de-a lungul istoriei, rerezentând un mijloc de câştigare a existenţei foarte bun.
Până în a doua jumătate a secolului XIV-lea este probabil că s-a practicat un păstorit de pendulare între vatra satului şi păşunea alpină (formă care a existat mereu), dar în veacurile următoare amploarea acestei ocupaţii a impus lărgirea spaţiului pastoral şi în munţii de pe versantul sudic al Carpaţilor meridionali, pe teritoriul Ţării Româneşti în cadrul fenomenului de transhumanţă care a avut largi implicaţii de ordin social şi economic în viaţa comunităţii.

Spaţiul pastoral de care au beneficiat oierii răşinăreni în cadrul teritoriului aşezării lor l-au constituit vatra satului şi hotarul său, zona fâneţelor cu sălaşe şi colibi precum şi păşunile alpine din munţii comunei. El a fost creat în decursul secolelor prin defrişarea pădurilor pretutindeni unde terenul a permis. Pe culmile domoale ale platformei inferioare şi pe versanţii slab înclinaţi pădurile de foioase au fost înlocuite cu păduri şi fâneţe, iar pe platforma mijlocie au fost creat poiene pentru amplasarea stânilor.
Cea dintâi componentă a spaţiului pastoral o constituie păşunile comunale de pe vaile Râului Caselor, Stezii, Valea Dobrii, Izvor unde sunt păşunat vitele cornute (vaci, bivoliţe) cu lapte, organizate în ciurde, readuse în fiecare seară acasă.
Zona fâneţelor (600 – 1200 m altitudine), aflată în proprietatea particulară este situată în: Sibişel, Valea Muntelui, Capul Drumului, Fâsărel, Valea Dobrii, Dosul Albului, Dârjani, Ghihan, Lungu, Strâmbu, Vălari, Buru, Fraga, Tărtabe, Runc, Dealui Secului, Valea Plaiului. În zona sălaşelor şi colibelor în timpul verii se pregătea nutreţuri pentru iarnă şi se practicau chiar şi unele culturi agricole.
Păşunatul pe fâneţe era îngăduit doar între 23 aprilie – 1 iunie şi după 15 septembrie când coborau turmele de la munte.
Zona alpină (peste 1700 m altitudine), pe păşunile montane ale munţilor comunei: Cânaia, Şerbănei, Rozdeşti, Bătrâna Mare, Bătrâna Nică, Grosu, Iujbea, Negovanul Mare, Negovanul Mic, Oteag, Conţul Mare, Conţul Mic. Aceşti din urmă cinci munţi au intrat în proprietatea Răşinarilor în 1937 prin reforma agrară înfăptuită în perioada interbelică. Ei apartinusera Universităţii săseşti şi fuseseră mereu folosiţi prin închiriere de către răşinăreni.
În perioada interbelică răşinărenii îşi vărau turmele şi în munţii Făgăraş (Avrigel, Bâlea, Valea Doamnei, Arpăşel, Albota, Izvorul, Ucea Mare), în Vâlcea (Coasta Câinenilor), Argeş (Grebleşti, Titeşti, Olanu, Boişoară).

Specii şi rase de animale

Ţurcana (bârsana) este cea mai frecventă. Are o talie mai înaltă, e rezistentă la frig, boli şi la drumurile lungi ale transhumanţei, fiind capabilă să străbată zilnic 20 – 30 km în „drum de porneală” (păscând). Este productivă în ce priveşte laptele (din care se prepară, în special brânza de burduf), dar lâna ei lungă, aspră şi grosieră este calitate inferioară.
Ţurcana din Mărginimea Sibiului este cea mai frumoasă şi cea mai productivă, specialiştii numind-o „ţurcană precoce” sau „ameliorată”. În ce priveşte culoarea lânii ţurcanele pot fi albe, negre, brumării şi seine. Uneori se împerechează cu caracul.
Ţigaia („mocăneasca”) dă o lână superioară calitativ şi producţii ridicate de carne şi lapte. Oile au un corp bine proporţionat, gâtul scurt, picioare vânjoase iar la berbeci coarnele sunt sucite în spirală. Lâna e scurtă, moale şi creaţă.
Stogoşa este rezultatul încrucişării dintre ţurcană şi tigaie.

După 1920 s-au îmulţit oile negre pentru pielicele de miel negre, iar în a doua jumătate a secolului XX s-au adus şi berbeci de rasa karakul şi astrahan.
Numărul oilor, care atinsese cifre impresionante, depăşea un milion, la mijlocul veacului al XIX – lea, a scăzut simţitor, astfel încât la 1899 mai erau 10.429 capete, înregistrându-se o creştere în al doilea deceniu al secolului trecut când s-a ajuns la 35.000 capete. În perioada 1920 – 1940 existau 150.000 de oi declarate, real fiind, după unele aprecieri, 30.000, iar după al doilea război mondial mai erau 21.000 (în 1948) şi 14.964 în 1955. În 1957 satul avea 16.000 oi, în 1959 numărul lor era de 12.085, ajungând în 1960 la 17.645 capete, conform unor date aflate în dosarul nr. 346 din arhiva Primăriei. În anul 1982 existau 18.000 oi, în 2002 numărul lor sporise cu 50%, iar în 2004 satul avea 40.000 oi. În prezent în localitatea Răşinari există 157 propritari de ori iar numărul de ovine staţionare este de 33977 din care 30145 sunt femele iar 3832 berbeci.

ACTIVITĂȚI PRODUCTIVE

Activităţile productive legate, în principal, de preparatul produselor lactate (caş, urdă, brânză de burduf, telemea) încep chiar în timpul primăvăratului pe hotar şi se continuă mai apoi, pe durata şederii în zona de fâneţe, preparându-se doar telemeaua. La munte, unde se înregistra cea mai intensă activitate productivă, se prepara brânza de burduf după tehnologii tradiţionale cunoscute de sute de ani, utilizându-se un instrumentar de mare simplitate.
Dacă la muls, făcut de trei ori pe zi până la 1 august şi numai de două ori după aceea această dată, participă şi ciobanii, prelucrarea laptelui şi obţinerea produselor este atribuţia exclusivă a baciului care putea fi un angajat anume un proprietar cu rândul la lapte care începea cu cei care avea cele mai multe oi.
Împărţirea produselor între proprietarii asociaţi se face în mai multe modalităţii:
a) Cântărirea periodică a produselor obţinute şi împărţirea în raport de numărul de oi.
b) Măsuratul laptelui cu „ţancul”, gradat în „copuri” socotite a 2 litri fiecare şi găleţi corespunzătoare a 10 copuri.
c) Prin înţelegere prealabilă, stabilindu-se 2-3 copuri de oaie în perioada de maximă intensitate a lactaţiei şi se repetă dacă si-a luat fiecare câte un rând, iar dacă lactaţia scade se ia numai un cop. Când acesta este extrem de scăzut brânza rezultată se împarte pe număr de oi.

FORME ASOCIATIVE LA RĂȘINARI

Scăderea sinţitoare a nivelului economiei pastorale a determinat, în perioada interbelică a secolului al XX-lea, intensificarea eforturilor oierilor de a se organiza în asociaţii profesionale care să le apere interesele.La Răşinari s-a constituit la 29 iunie 1925 „Societatea cooperativă a crescătorilor de oi” cu scopul de a-i feri de exploatearea străinilor şi de a căuta căi de prelucrare şi vaolrificare superioară a produselor specifice.
Din partea economilor de oi a pornit ideia organizării unei cooperative pentru industrializarea lânii şi laptelui.Preotul Ioan Brote a înfiinţat în sat Reuniunea oierilor în care au fost primiţi proprietarii ce deţineau peste 200 oi. Se urmărea promovarea culturală şi socială a membrilor, promovarea oieritului pe noi trepte de dezvoltare, îmbunătăţirea raselor de oi, asigurarea păşunilor în munţii comunei, aprovizionarea oierilor cu grâne din sudul ţării la preţuri mai mici decât cele de pe piaţa Sibiului. Preotul Brote a fost primul preşedinte al Reuniunii oierilor răşinăreni, lui urmându-i Ioan Podariu. În casa familiei Podariu s-a păstrat multă vreme ştampila Reuniunii, de formă elipsoidală purtând inscripţia „Reuniunea economilor de oi din Răşinari”.
În prezent numai există nici o formă asociativă a oierilor dar se intenţionează înfiinţarea unei Asociaţii Oierilor din Răşinari.
Răşinărenii se mai ocupă în treacăt şi cu creşterea albinelor ca îndeletnicire secundară.
Silvicultura.
Principala bogăţie a Răşinariului o constituie pădurile ce se întind în toate zonele de cultură.Suprafaţa împădurită este destul de mare încât sa acopere trebuinţele proprii ale comunei dar şi ale comunelor limitrofe. Comuna vinde parcele de brazi jogărenilor care le semiindustrializează la gaterele locale. Din vânzarea lemnului propriu, Răşinariul şi-a asigurat venituri foarte mari, folosindu-le la construcţia mai multor edicficii cu caracter socio-cultural.

INDUSTRIA LOCALĂ

În Răşinari, lemnăritul a fost şi continuă să rămână o ramură industrială foarte profitabilă pentru locuitorii comunei. În anul 2004 a fost înfiinţat Ocolul Silvic Răşinari. Pentru prelucrarea materii prime luate din natură ( joagărele pentru transformat buştenii în scânduri), a unor produse cu caracter alimentar obţinute în cadrul agriculturii ( morile de măcinat cereale, pivele de ulei), şi a unor ţesături de casă obţinute din lâna oilor ( pivele de haine, vâltorile). În prezent funcţionează în localitate un Gater.
Industria textilă reprezintă un alt factor economic important. Producţia aceasta nu se mărgineşte numai la acoperirea trebuinţelor locuitorilor ci serveşte şi pentru export. În pieţele din municipiul Sibiu se întâlnesc răşinăreni care comercializează pe lângă obiecte de artizanat şi îmbrăcăminte tradiţională răşinăreană.
Morăritul a asigurat o parte a nevoilor alimentare, prin măcinarea cerealelor, fiind o ocupaţie ce se pierde în negura vremii, putând fi considerată printre cele mai vecchi din Mărginime. Alături de aceste activităţi mai exista şi Oleitul ( fabricarea uleiului din seminţe de in, floarea soarelui şi care deservea atăt pe localnici cât şi pe locuitorii din satele învecinate), fabricarea rachiului ( din fructe, se realiza la proprietarii de cazane cu capacitate mare, care funcţionau cu aprobarea autorităţilor locale).

COMERȚUL

Dupa tradție, rășinărenii negustoreau dinainte de întemeierea Sibiului, cu produse ale economiei de munte, între care și rășina, pe care o vindeau în cantități mari în special în târgul din Cisnădie.
Astăzi, zona comercială din localitate se afla situată în cea mai mare parte în centrul comunei, săptămânal aici are loc un targ, în ziua de sâmbătă.
Comerțul se face și cu porumb, porci, păsări, ouă , făină, lemn de foc, postav , piatră, seu, rachiu. Valoarea la care se ridică anual acest comerț, din cauza desfacerii pe atatea piețe, nu se poate evalua. Putem spune că este destul de mare dacă ne gandim că în fiecare familie de rășinăreni exista măcar un negustor.
Comerțul rășinărean iși face simțită prezența și pe piețele din Sibiu unde, comercianții din comună iți expun la vanzare produsele de origine vegetală și animală foarte apreciate de sibieni pentru calitatea lor (în special „Brânza de Răşinari”).

REPERE ÎN PREZENT

A. Unităţi agro-industruale:

moara comunală
o brutărie aparţinând cooperaţiei.
două abatoare autorizate: La Milică şi La Dănică
un laborator de patiserie- Doradi
o intreprindere de ambalat seminţe
un laborator de preparare a turtei dulci. Eta Impex SRL

B. Unităţi prestări servicii

31 de unităţi cooperatiste: frizerie, croitorie, cizmărie, tăbăcărie, tinichigerie, tămplărie, tapiţerie, rotărie, fierărie etc.( în prezent o parte sunt în funcţiune proprietate privată sau sub coordonarea cooperaţiei).
la ieşirea din localitate, spre staţiunea Păltiniş este o secţie de tâmplărie.
Un atelier auto- Stan Bratu.
un atelier de rotărie şi potcovărie- Susan şi Dănică
un atelier produse funerare
un atelier reparaţii tv.
societate de televiziune prin cablu – SC ManSat.SA
două discoteci – La Puiu şi Bobi
două darace pentru lână(nu mai funcţionează)
1 gater nou
cariere de granit şi piatră ( în prezent există cariera de granit)
două exploatări aleIntreprinderii Forestiere Sibiu – în prezent I.F.E.T.
un atelier cooperatist de ţesut covoare romăneşti ( nu mai funcţionează)
trei ateliere cooperative de tricotaje( nu mai funcţionează)
un atelier filatură ( în prezent aparţine de Cooperativa Cisnădie)